Se întâmplă că uneori să plecăm într-un anumit loc, fără să ne gândim că însuşi universul complotează "împotriva noastră" şi ne oferă momente simple şi unice, pe care a doua zi încercam să le conştientizăm , fără a ne da seama de fapt că suntem singurii răspunzători de ceea ce ni se întâmplă.
Deciziile pe care le luăm, ne răstoarnă universul şi ne ajută să ne definim că oameni, indiferent de ce natură sunt, pozitive sau negative.
Din dorinţa de a ne depăşi limitele şi de a ne "forţa" norocul, ajungem să încercăm măcar să ne revendicăm dreptul de a fi stăpâni pe propria viaţă, şi îi mulţumim destinului (sau nouă, în cazul în care, pentru tine destinul e un simplu cuvânt fără rost), atunci când ceva frumos tocmai a avut loc, mai ales în cazul în care nici nu ne-am fi gândit la acel final.
O nouă persoană, un nou răsărit, un nou proiect sau pur şi simplu un zâmbet ne poate schimba ziua, universul, chiar şi viaţa.
Universul nu întreabă, nu îţi oferă când îţi doreşti şi nici când ai nevoie. Ajungi să îţi pierzi speranţa, însă îţi oferă o mână de ajutor exact în momentul în care eşti dispus să renunţi, şi totodată când toată fiinţa ta strigă după ajutor.
Atunci când se aliniază planetele, pentru că îmi place să cred că atunci norocul e de partea mea, mă simt încrezătoare şi plină de viaţă, însă , singurul motiv pentru care sunt aşa, nu se datorează nici planetelor, nici altor oameni, nici măcar întregii galaxii, eu sunt singura vinovată, şi spun vinovată pentru că îmi fac un bine involuntar.
Totul porneşte din atitudine, şi din dorinţa de a reuşi ceea ce ţi ai propus, chiar dacă e vorba despre un nou fel de mâncare, să îi spui persoanei pe care o placi ce anume simţi pentru ea, sau pur şi simplu vrei să te regăseşti pe tine, cel fericit şi pozitiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu