Despre arta fericirii

                     "Oamenii fericiți au memorie scurtă și multe amintiri."  Martin Page 

       

              Am întâlnit oameni frumoşi care sunt conştienţi de nevoia de a avea, însă nu au făcut din asta o prioritate pentru a ajunge fericiţi. Ei erau fericiţi, pentru că inspirau ceva prin simplitatea  lor, şi sincer nici nu cred că ştiau ce norocoşi sunt.

        

      

 Ce este până la urma fericirea? Un sentiment, un om, un lucru, o reuşită sau pur şi simplu o dorinţă?

  Fiecare percepem fericirea în mod diferit , însă în goană după aceasta , uitam acest aspect.

       Astăzi a fost o zi simplă, şi mi-am adus aminte de ceea ce vreau să fac şi ceea ce nu am făcut atunci când am putut. 

       Nu putem schimba trecutul , însă trecutul ne schimbă. Asigură-te că ai fost schimbat în bine , şi tot ceea ce ai învăţat din trecut e mai mult decât o lecţie .

      Nu ştiu ce înseamnă fericirea, sau cum poţi să o găseşti, însă pentru mine fericirea poate fi o privire, un zâmbet, o carte bună, o cană de ceai fierbinte, persoana iubită , sau chiar eu, eu sunt propria mea fericire.

Nu căuta fericirea, găseşte-te pe tine fericit şi împăcat.

    Trecutul reuşeşte de multe ori să intervină în deciziile pe care le luăm, dar depinde doar de tine să îl accepţi în viaţa ta. 

Ştiu, ai făcut greşeli, ai fost imatur, sau nu ai avut răbdare când era nevoie, dar totul este acolo, tu eşti aici.

Iubeşte-ţi trecutul şi fii fericit, tu eşti tot ce ai!

Dor de munte

Cum poţi scăpa de stres şi de grijile zilnice, sau de oraş în general? Simplu: Fă-ţi bagajul şi  

hai la munte!

         

         Având în vedere că excursia la munte din care m-am întors recent a fost o excursie plănuită din timp,pot afirma că spontaneitatea a fost la loc de cinste.

            Cum poţi să îţi dai seama că  fost o vacanţă reuşită?  Poate te întorci relaxat şi fericit , însă în cazul meu, atunci când ajung acasă şi nu mă mai pot ridica din pat ( m-am ales şi normal, cu febră musculară ). 

          După câteva ore de condus , am ajuns la Buşteni, unde ne-am bucurat de o privelişte mai "tare" că aerul de munte, privelişte de care îmi era atât de dor.

           Dimineaţă am plecat hotărâţi să escaladăm muntele , cu scopul de a vizita renumitul Sfinx , şi de a ne întâlni cu urşii din zonă, aceştia  fiind "principalul obiectiv".

           După o drumeţie de aproximativ 6-7 ore ne-am întors şi am hotărât să finalizăm excursia pe munte a doua zi dimineaţă.

          

          Ce îţi poţi dori mai mult decât să laşi în urma orice distragere şi să le acorzi munţilor şi locurilor de care sunt mândră că există, tot timpul  şi toată atenţia ta?  Pentru mine e suficient.

       Dis-de-dimineaţă am urcat un drum aş spune eu, destul de lung ,şi am ajuns într-un final şi pe Platoul Munţilor Bucegi, unde Sfinxul ne aştepta cu o zi înainte.

          E locul perfect de evadare, unde îţi poţi pune ordine în gânduri şi te poţi regăsi.

         

       Pot spune că nu am rămas atât de impresionată de Sfinx , pe cât am fost de privelişte, unde ai impresia că timpul s-a oprit în loc. 

Sunt o iubitoare de soare, de apă ,de nisip , însă , când ajung la munte îmi dau seama că fiecare loc are farmecul şi rolul său.

        Natura îţi oferă linişte şi momente în care îţi dai seama ce contează cu adevărat pentru tine, iar dacă timpul nu îţi permite să pleci într-o vacanţă, te poţi relaxa într-un parc , unde poţi citi sau pur şi simplu te poţi bucura de linişte şi de tine.

De multe ori, liniştea este elementul lipsă din ecuaţia fericirii.

Întâlneşte-te cu tine!

Crezi că ai nevoie de încurajări pentru a reuşi?

         Tu eşti singurul stăpân pe viaţa ta, tu faci regulile, le încalci şi mergi mai departe.Atunci când îţi este greu, tot tu eşti cel care hotărăşte cât de greu.

           E simplu să te obişnuieşti cu ideea că nu poţi reuşi nimic din ce îţi propui şi totul e împotriva ta.

     

















           Mi-a spus  recent cineva , că orice ar face nimic nu este bine, ci doar îşi complică existenţa, şi cel mai bine ar fi să respire şi atât.

           Iar după ce am stabilit că respirăm şi atât, ce ne rămâne de făcut? Nimic?

         Toţi putem privi viaţa în mod negativ, nu avem noroc, iubirea ne ocoleşte, banii sunt o problemă, sau nu ne putem găsi eul interior.

Cum ar fi dacă,  în loc să ne plângem că avem prea puţin, valorificăm acel puţin şi ne mândrim cu reuşita noastră.

         În loc să te gândeşti că nu ai noroc, te-ai gândit măcar o singură dată de câte ori ai refuzat norocul fără să îţi dai seama? Acum depinde cum vezi tu acest noroc. Poate o întâlnire cu o persoană nouă, un sfat pe care ai refuzat să îl accepţi sau pur şi simplu te-ai gândit că eşti prea ghinionist pentru a mai face loc şi fericirii în viaţa ta.

        Iubirea? Chiar şi cel mai fericit om pe care îl cunoşti la acest aspect, nu a avut mereu parte de iubire.

Dacă vrei să fii iubit pentru ceea ce eşti, iubeşte-te pentru ceea ce eşti, nu te subestima, nu încerca să te mulţumeşti cu situaţia pe care o ai. Cum te poate iubi cineva, dacă tu nu îţi acorzi măcar o şansă?

 Întâlneşte-te mai întâi cu tine, şi descoperă ce companie plăcută poţi fi.

       Banii? Totul se învârte în jurul lor,  fiecare are "totul" său, şi se raportează la el, dar nu lăsa acest aspect să îţi invadeze lumea. De câte ori ai făcut lucruri simple, spontane, fără să te gândeşti înainte: "Am nevoie de bani" . Poate vei spune niciodată, dar dacă te gândeşti puţin, îţi vei da seama, că unele momente din viaţa ta nu ar fi fost atât de frumoase dacă ai fi avut din prima tot ce aveai nevoie. Poate dacă nu rămâneai fără bani, alături de prieteni într-o vacanţă, nu mai râdeai acum de cele întâmplate.

     Cât despre eul tău interior, poate că vor trece şi 10 ani, şi tot nu ştii de fapt ce vrei de la tine, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să te bucuri de cine eşti.

             Cea mai importantă persoană în viaţa ta eşti tu, restul persoanelor, indiferent de relaţia pe care o ai cu ele, gravitează în jurul tău, doar pentru a te ajuta să te descoperi şi să îţi urmezi drumul.

Fantezii în miez de noapte

          De câte ori ai încercat în timp ce meditezi înainte să adormi , să îți limpezești mintea și să nu mai fii încercat de diferite gânduri și stări copleșitoare? de prea multe ori poate, însă ai reușit de prea puține ori. 

            

 Este simplu, cu cât te gândești mai mult la un lucru, cu atât îți dă mai multe bătăi de cap. 

 Imaginează-te într-un loc frumos și plăcut, sau pur și simplu imaginează-ți că nu îți mai pasă de diferitele scenarii pe care ți le faci singur, scenarii referitoare la problema pe care o ai.  Şi cu toate astea , tot nu reușești să te detașezi de probleme. De ce? Pentru că nu ți-ai dorit atât de mult să dai frâu liber imaginației! 

           Ce-ar fi dacă, în loc să pornești cu ideea că nu poți reuși să îți duci până la capăt sarcina, vei reuși să spargi o barieră între "nu pot", și "pot mai mult". 

 

          Noi, ca oameni, suntem făcuți să reușim tot ce ne propunem, sau cel puțin asta îmi place mie să cred. 

 

          Dacă nu e așa, atunci de ce o femeie poate face orice își dorește, și orice  își pune în cap, iar un bărbat poate foarte ușor cu puțină atenție să facă orice o femeie i-ar spune: "Oricum tu ești bărbat, este treabă de femeie" 

          Fiecare om are fanteziile lui, mai mult sau mai puțin ciudate. Cum ar fi , dacă în loc să te gândești , și să pierzi timp prețios cu probleme care până la urmă, oricum se rezolvă , să te gândești la fanteziile tale? 

 Imaginează-ți ce fel de persoană reflectă aceste fantezii, și încearcă să îți dai seama de schimbările pe care ar trebui să le faci. Și nu mă refer acum neapărat la fantezii cu tentă sexuală, iar dacă acestea sunt singurele la care te-ai gândit, poți medita puțin la acest aspect. 

 Fanteziile sufletești, căci despre acest tip de fantezii vorbesc, sunt greu de împlinit, deoarece sunt greu de identificat.  

         

          De ce are nevoie sufletul meu? este cea mai bună întrebare pentru a porni pe un drum ce te ajută să îți dai seama, că micile probleme zilnice , nu mai au putere odată ce răsare luna , fiind doar un mic bagaj inutil în scopul tău final. 

  

Tu ce faci, atunci când nu ştii ce să faci?!

    Ce poate fi mai "interesant" decât să ai ocupaţie?... Să nu ai una!

 

             Ne plângem prea mult că nu avem destul timp, vremea este prea caldă, ba prea rece, sau şi mai rău, că avem prea mult timp liber.

            Cum prezentul nu există, din simplu motiv că, viitorul deja a trecut pe lângă noi devenind trecut, prezentul este doar o simplă modalitate de a ne minţii pe noi înşine cu privire la diferite aspecte pe care le ignorăm, sau pur şi simplu nu le dăm importanţă.

            Cum ar fi dacă, în loc să ne gândim că nu avem nimic de făcut "acum", încercam să ne dăm seama de fapt cât de mult ne neglijăm pe noi, şi propriile noastre dorinţe.

Un hobby? Un nou job? Sau pur şi simplu o activitate de mult uitată, te pot scoate din transa pe care până la urmă ţi-ai indus-o singur.

           Bucură-te de fiecare moment, fiecare persoană nouă pe care ai ocazia să o întâlneşti, şi realizează că de fapt, tu în momentul în care nu faci nimic, faci de fapt o infinitate de lucruri, atât benefice cât şi mai puţin benefice.

            Mi se întâmplă destul de des să ajung într-un moment în care realizez că trece "viaţa" pe lângă mine, şi tot ce fac este să stau în pat, să mă uit la TV, sau citesc o carte. Nu spun că nu sunt bune şi aceste lucruri, mai ales când eşti extrem de obosit şi nu ai nevoie nici măcar de tine, dar încearcă ca la sfârşitul zilei, să poţi să enumeri măcar 5 lucruri frumoase şi productive pe care le-ai făcut, (o să te facă să te simţi mai bine, văzând că eşti în stare să rămâi activ, ceea ce nu ar trebui să fie foarte greu) şi vei vedea  în timp, cât de bine te pricepi să te bucuri de tine, şi cât valorezi de fapt.

             Citeşte, ieşi în parc, uită-te la un film, plângi, bucură-te, spera şi nu uita să iubeşti, dar începe cu tine, doar tu eşti cel mai important!

Universul, un simplu pion pe tabla noastră de şah.

        Se întâmplă că uneori să plecăm într-un anumit loc, fără să ne gândim că însuşi universul complotează "împotriva noastră" şi ne oferă momente simple şi unice, pe care a doua zi încercam să le conştientizăm , fără a ne da seama de fapt că suntem singurii răspunzători de ceea ce ni se întâmplă.

       Deciziile pe care le luăm, ne răstoarnă universul şi ne ajută să ne definim că oameni, indiferent de ce natură sunt, pozitive sau negative.

       



       Din dorinţa de a ne depăşi limitele şi de a ne "forţa" norocul, ajungem să încercăm măcar să ne revendicăm dreptul de a fi stăpâni pe propria viaţă, şi îi mulţumim destinului (sau nouă,  în cazul în care, pentru tine destinul e un simplu cuvânt fără rost), atunci când ceva frumos tocmai a avut loc, mai ales în cazul în care nici nu ne-am fi gândit la acel final.

      O nouă persoană, un nou răsărit, un nou proiect sau pur şi simplu un zâmbet ne poate schimba ziua, universul, chiar şi viaţa.

       Universul nu întreabă, nu îţi oferă când îţi doreşti şi nici când ai nevoie. Ajungi să îţi pierzi speranţa, însă îţi oferă o mână de ajutor exact în momentul în care eşti dispus să renunţi, şi totodată când toată fiinţa ta strigă după ajutor.

       Atunci când se aliniază planetele, pentru că îmi place să cred că atunci norocul e de partea mea, mă simt încrezătoare şi plină de viaţă, însă , singurul motiv pentru care sunt aşa, nu se datorează nici planetelor, nici altor oameni, nici măcar întregii galaxii, eu sunt singura vinovată, şi spun vinovată pentru că îmi fac un bine involuntar. 

      Totul porneşte din atitudine, şi din dorinţa de a reuşi ceea ce ţi ai propus, chiar dacă e vorba despre un nou fel de mâncare, să îi spui persoanei pe care o placi ce anume simţi pentru ea, sau pur şi simplu vrei să te regăseşti pe tine, cel fericit şi pozitiv.