E putin trecut de miezul noptii.
Ma pregatesc de culcare si imi pierd timpul navigand pe Facebook.
Nu stiu daca ce urmeaza sa scriu e din simpla mea frustrare sau chiar nu pot sa mai revad aceeasi tipologie de postare.
Nu vreau sa cred ca invat medicina doar sa ajung sa ma uit in ochii oamenilor si sa le spun ca astea sunt conditiile, si imi pare rau de dumneavoastra ca ati ajuns in spital.
De ce spun asta?
Ce m-a facut sa scriu iar, e faptul ca la nici 5 minute de acea postare mai gasesc una in legatura cu violenta domestica si modul in care orice fiinta este tratata in tara asta.
Acum intrebarea mea este..Am prea multe asteptari de la tot ce tine oamenii din tara mea, si de la tot ce tine de ceea ce se intampla in ea? ..si sunt si a naibii de fraiera cand plang la niste postari din mila fata de niste oameni necunoscuti, care sunt convinsa ca nu si-ar dori niciodata sa fie compatimiti ci intelesi si sprijiniti.Mi-as dori sa scriu pana dimineata..dar nu are rost.
Nu imi mai doresc sa schimb ceva in tara, imi doresc sa vad oameni fericiti si multe zambete.
E trist ..iar eu raman la aceeasi parere cum ca noi, romanii suntem o tara condusa de oameni tristi care au uitat ce inseamna iubirea ! Suferim de un fel de gripa..fara tratament de vindecare..doar suntem in Romania.